Si imi spuneam: "Vreau sa dorm, vreau sa visez. Doar sa visez"...dar parca ceva ma impiedica. Ceva nu imi dadea pace. Poate era muzica prea tare sau pvocea din capul meu care imi repeta neincetat: "Nu vei fi a lui". Sau iar era acea perioada in care imaginatia o lua razna.
Dorinta mea arzatoare de a-i spune ca sentimentele mele sunt mult mai puternice imi crea o stare de discomfort. Totul s-a oprit brusc.
Era septembrie cam de 2 ore jumatate.Era ciudat totul, atmosfera, zgomotul neincetat al ploii.
