miercuri, 12 ianuarie 2011

Un fel de rămas bun!

V-ați dat vreodată seama cât de scurtă poate fi viața? Că putem pierde totul într-o secundă?
El nu mai e.Căci a refuzat să mai trăiască.Viața lui nu era simplă, căci după pierderea tatălui și a surorii (9) care au decedat în urmă cu 5 ani tot într-un accident de mașină, la acesta fiind martor și Alex, colegul nostru.
Aflarea veștii?! Cred că ne-a uimit pe toți. Ne pare rău pentru el. Sunt curioasă în schimb ce a simțit în ultimele momente din viața lui. În acele secunde, când mașina a intrat din plin în el. Oare realiza ce i se întâmplase?
Întrebările sunt multe iar răspunsurile doar el le știe acum.
Regretăm. Acum, cu părere de rău, spunem că suntem mai puțini. Că un glas ,un suflet, este în minus în clasa gălăgioasă de la etajul 1. Dar știm cu toții, că acolo de unde e acum, ne privește și e mândru de noi că îi putem îndeplini ultima dorință.
Partea cu dorința ni s-a părut tuturor ciudată. Căci Alex, i-a spun unui coleg că nimeni nu mai vine pe la el, că l-am uitat și că ar vrea să ne vadă pe toți, măcar la moartea lui.
Dragă Alex, îți spunem că vom fi cu toții, mâine, la înmormântarea ta.
Cu sincere regrete, a ta colegă, Sabina!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu